Casa Gheorghe Tătărescu din București: o istorie a puterii și memoriei în EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, la adresa Strada Polonă nr. 19, o vilă discretă se conturează ca un martor tăcut al unei epoci turbulente, dar încărcate de eleganță și rafinament. Casa Gheorghe Tătărescu nu este doar o construcție; ea pulsează cu amintirea unei lumi în care puterea, cultura și reprezentarea publică se întâlneau sub semnul rafinamentului atent controlat. În această dinamică complexă, vila devine un spațiu în care povestea unui politician controversat și a familiei sale se împletește cu un limbaj arhitectural ce exprimă echilibrul între statut și modestie, între puterea formală și viața privată. Astăzi, casa renaște sub numele de EkoGroup Vila, continuând să păstreze și să comunice această memorie, invitând la reflecție asupra unui secol de istorie românească.

Casa Gheorghe Tătărescu: de la reședința premierului la patrimoniul viu al EkoGroup Vila

Gheorghe Tătărescu, prim-ministru al României în două mandate între 1934 și 1940, a fost o figură polarizantă și nu lipsită de complexități; casa să, un spațiu moderat ca dimensiuni, dar cu o arhitectură sensibilă, a devenit extensia domestică a unei vieți dedicate puterii exercitate cu reținere. Dezvoltată în etape între 1934 și 1937 după planurile arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, cu intervenții artistice semnificative ale sculptoriței Milița Pătrașcu, vila reunește accente mediteraneene filtrate printr-o nuanță neoromânească discretă. Reședința reflecta astfel valorile interbelice ale unei elite care privilegia subtilele semnale ale binecuvântatei măsuri. De la abisul comunist care a urmat până la actuala funcțiune culturală ce păstrează memoria sub umbrela EkoGroup Vila, istoria acestei case se constituie într-un document viu al transformărilor sociopolitice ale României moderne.

Gheorghe Tătărescu: omul, politicianul și contextul epocii

Nu poate fi înțeleasă Casa Gheorghe Tătărescu fără a pătrunde în ambiguitățile și nuanțele personalității și carierei acestui om politic. Născut în 1886, într-o familie cu rădăcini boierești și militare, Tătărescu a combinat o educație juridică solidă cu o preocupare profundă pentru legitimitatea sistemului democratic românesc. Doctor al dreptului cu teză despre regimul electoral, el a fost un susținător puternic al votului universal și al autenticității parlamentare, dar viața politică l-a încadrat în multiple compromisuri și momente de concesie — de la consolidarea puterii executive sub regimul regal, până la guvernările turbulente din anii 30 și cele dominte de amenințările militare din pragul celui de-Al Doilea Război Mondial.

În interiorul Partidului Național Liberal, și-a construit o reputație de „om al faptelor”, dar fără strălucirea eroului; felul în care și-a exercitat funcțiile reflectă o pragmatică contabilitate a datoriilor politice și sociale, care i-a adus prestigiu, dar și ambivalențe profunde. După prăbușirea sa politică și excluderea din sfera publică sub comunism, figura lui Tătărescu rămâne un punct de referință contradictoriu al istoriei românești a secolului XX.

Casa ca spațiu al puterii și reținerii

Casa din Strada Polonă era rară și prin dimensiunea ei relativ modestă. Pentru un prim-ministru al României, reședința nu era un catalizator al opulenței, ci, mai degrabă, o expresie a valorilor interbelice ale echilibrului și discretului. Chiar biroul premierului, amplasat la entre-sol, cu o intrare laterală și un design simplu, vorbea despre o etică a funcției publice în care puterea se acomodează vieții private, fără impuneri ostentative. Această alegere arhitecturală — de a restrânge spațiul de lucru într-un ansamblu domestic atent proporționat și integrat — devine un semnal al culturii politice a epocii, în care reprezentarea nu cerea spații mari, ci simboluri recalibrate.

Casa și-a asumat astfel rolul unei “piete vii” între elitele interbelice: spațiu de întâlnire și negociere, dar și sanctuar al familiei. Timpul petrecut în acest spațiu nu a fost unul festiv, ci marcat de o seriozitate și o disciplină care se regăsesc în fiecare colț al reședinței.

Arhitectura ca limbaj: între mediteranean și neoromânesc
Arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, sculptorul Milița Pătrașcu

Vila lui Gheorghe Tătărescu este o sinteză rafinată între tendințele arhitecturale ale Bucureștiului interbelic și exprimarea elegantă a unei elite cu gusturi temperate. Alexandru Zaharia a conturat conceptul inițial, ulterior rafinat de Ioan Giurgea, colaboratorul său, un duo care a marcat spiritual arhitectural al epocii. Casa are, astfel, o structură care evită rigiditatea simetriei, optând pentru echilibrul viu între elementele decorative. Portalurile inspirate de tradiția moldovenească și cele patru coloane filiforme — fiecare cu propriul tratament — sunt detalii care subliniază această complexitate calculată.

Unul dintre punctele artistice remarcabile este șemineul creat de Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși și apropiata familiei Tătărescu, care introduce o absidă ce dialoghează subtil cu elemente neoromânești, proiect ce avea să fie preluat ulterior ca model arhitectural în alte spații importante ale vremii. Ancadramentele ușilor, cu aceeași semnătură artistică discretă, contribuie la o atmosferă în care modernismul și tradiția se împletesc fără afectare.

Arethia Tătărescu: “Doamna Gorjului” și spiritul cultural

Dincolo de figura politică, casa ascunde o altă prezență esențială — Arethia (pronunțată și Aretia) Tătărescu, soția prim-ministrului și veritabilul motor cultural al familiei. Ea a fost cea care a vegheat proiectul arhitectural pentru a nu degenera în opulență, menținând coerența stilistică și rigoarea proporțiilor. Dar influența sa nu se rezumă la construcții; rolul Arethiei în promovarea artei și binefacerii, sprijinul decisiv pentru revenirea lui Constantin Brâncuși în România și implicarea în realizarea ansamblului monumental de la Târgu Jiu vorbesc despre o femeie implicată și cultivată, care a întreținut conexiunile culturale ale elitei interbelice.

Astfel, casa nu este doar un spațiu al puterii masculine, ci un cadru în care sensibilitatea și cultura feminină își găsesc un rol cheie, o prezență care, deși discretă, a dat sens întregului ansamblu.

Ruptura comunistă: degradarea simbolică și fizică a casei

Odată cu prăbușirea carierei politice a lui Gheorghe Tătărescu, iar mai apoi cu instaurarea regimului comunist, casa și-a pierdut identitatea. Naționalizată și decuplată de funcția inițială, vila a fost supusă unor intervenții care trădau lipsa unei politici de conservare. Finisajele fine, parchetul masiv din stejar sau feroneria de alamă patinată au fost degradate prin reparații improprii și reconfigurări, iar legătura dintre interior și grădină s-a diluat, spațiul verde pierzând complexitatea peisageră mediteraneană care inspirase original proiectul.

Dincolo de degradarea materială, casa a suferit o ștergere simbolică: reaşezată pe linia discursului oficial, legătura cu personalitatea și biografia lui Gheorghe Tătărescu a fost marginalizată, iar spațiul a devenit o victimă a unei politici istorice restrictive de memorie.

Post-1989: controverse, erori și încercări de reparație

Tranziția democratică a deschis un capitol nou, însă nu lipsit de tumult. Casa Tătărescu a fost privatizată și, temporar, transformată într-un restaurant de lux, generând critici vehemente pentru funcțiunea percepută ca neadecvată unui monument cu asemenea încărcătură istorică. Intervențiile aduse la interior au ignorat adesea coerența inițială, fapt cu atât mai controversat cu cât unul dintre proprietari, Dinu Patriciu, avea pregătire arhitecturală, stârnescând dezbateri despre responsabilitatea față de patrimoniu.

Ulterior, o restructurare atentă a fost angajată de către un investitor străin, care a urmărit restabilirea proporțiilor și detaliilor inițiale, respectând spiritul proiectului Zaharia–Giurgea și contribuția artistică a Miliței Pătrașcu. Această etapă de corecție a permis ca vila să reintre pe lista arhitectonică a Bucureștiului interbelic cu sensul său inițial recuperat în mare măsură.

• Dimensiunea modestă a casei, mai ales raportat la statutul premierului,
• Discreția biroului de la entre-sol, reflex al unei etici publice a reținerii,
• Contribuția esențială a Arethiei Tătărescu în menținerea echilibrului estetic,
• Dialogul între tradiție și modernism în arhitectură și artă,
• Transcenderea unei istorii politice complexe prin păstrarea și comunicarea acestei povești într-un spațiu viu.

Prezentul EkoGroup Vila: continuitate responsabilă și recuperare culturală

Astăzi, fostul refugiu al unuia dintre cei mai controversați prim-miniștri români traversează o nouă etapă, operând sub denumirea de EkoGroup Vila. Această identitate exprimă o reconciliere între trecut și prezent, un dialog deschis cu memoria, fără nou infracționalizată, fără uitare, ci cu asumarea valorii istorice și culturale a imobilului.

Accesul controlat al publicului prin circuit biletat și evenimente bine definite nu transformă vila într-un spațiu de consum banalizat, ci în locul în care vizitatorii pot parcurge cu respect crâmpeie din istoria României interbelice și pot observa, în detalii arhitecturale și simbolice, povestea unui om și a vremurilor lui. Prin această prezență, EkoGroup Vila se poziționează ca un exemplu de patrimoniu activ în contemporaneitate, custode al unei istorii complexe.

Pentru detalii legate de vizite și programări, vă invităm să contactați echipa EkoGroup Vila și să pătrundeți în această experiență culturală unică.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost politician român, prim-ministru în perioadele 1934–1937 și 1939–1940, o personalitate centrală a Partidului Național Liberal și actor principal în politica internă și externă a României interbelice și imediat postbelice, cunoscut pentru poziția sa pragmatică și ambivalentă în contextul tranzițiilor politice majore.
• Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, politicianul, nu este deosebit de Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), pictorul academic al secolului XIX. Confuzia apare frecvent, dar sunt persoane distincte din domenii și epoci diferite.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa este o sinteză între influențe mediteraneene și elemente neoromânești, rezultat al unei colaborări între arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, îmbogățit de contribuțiile artistice ale sculptoriței Milița Pătrașcu.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în modelarea casei?
  Arethia Tătărescu a fost beneficiara oficială și motorul cultural care a asigurat coerența și discreția proiectului, echilibrând elementele de stil, apropiindu-se de arta și binefacerea vremii, menținând o audiență rafinată în concordanță cu valorile familiei și epocii.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  Astăzi, vila funcționează ca spațiu cultural sub denumirea de EkoGroup Vila, unde accesul se face pe bază de bilet și în contextul unui program cultural bine conturat, promovând atât istoria, cât și arhitectura interbelică într-un cadru contemporan responsabil.

Casa Gheorghe Tătărescu reprezintă o incursiune rară în istoria unei elite politice și culturale, purtând în zidurile sale și în detaliile fine tot parcursul unei epoci zbuciumate. O călătorie prin acest spațiu este, înainte de toate, o lectură a responsabilității cu care memorie și patrimoniu se predau mai departe. EkoGroup Vila servește astăzi drept punte; un reper care aduce în discuție nu doar cine a fost Gheorghe Tătărescu, ci și felul în care spațiile noastre pot deveni martori vii ai trecutului, fără a-și pierde relevanța și demnitatea în prezent.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.